Jaroslav Dušek: Suntem ipocriți

2 20. 11. 2022
A 6-a conferință internațională de exopolitică, istorie și spiritualitate

Avem gura plină de siguranță pe șosea, punem copilul în scaun, încătușăm și câinele, pentru că și câinele trebuie să aibă centuri de siguranță și, în plus, mașinile noastre circulă cu două sute de kilometri pe oră! Asta consider eu ipocrizie! Dacă am vrea siguranță reală și ne-am păsa de oameni, nimeni nu ar conduce atât de repede. Nu ar conduce camioane pe același drum pe care îl conduc mașinile mici. Dar nimeni nu este preocupat de securitatea reală aici. Principalul lucru este că se vând scaunele de mașină, că se vând căștile! S-ar putea chiar să mergem pe străzi purtând căști sau să primim ordin să purtăm armură pentru că ne va fi la îndemână. De exemplu, un strat de spumă ar fi potrivit dacă cineva s-ar izbi de noi, astfel încât să nu doară atât de tare. Dacă cineva o inventează, noi o cumpărăm. Pentru că va fi o rețetă.

De asemenea, ne place să ne ocupăm de problema drogurilor pentru că pare nobil. Cu toate acestea, când întrebăm experți adevărați în droguri, suntem uimiți să aflăm că drogurile și alcoolul au cel mai mare impact negativ. Dar dependența subtilă, târâtoare de droguri și alcool este tolerată de societate. Aceeași companie care începe să-i deranjeze pe cultivatorii de cactus pentru a avea accidental mescalină în ei!

Într-o clipă vom afla cu siguranță că putem extrage din plantele de interior o substanță care ne-ar putea încuraja cumva, iar apoi le vor interzice și ei. Și ne aparține într-un fel. Dacă noi, oamenii, ne lăsăm să ne placă, atunci nu vom crește niciun cactus, ci vom avea medicamente turnate în noi în cantități mari. De ce se vinde alcool la o benzinărie? Se deranjează pe cineva? Cineva se gândește la jocuri? Dar dependența de sloturi? Îi deranjează pe cineva dependența copleșitoare?

Din ea curg bani, profituri pentru stat... La urma urmei, e ridicol și amuzant. Când încetăm să vedem imaginea de ansamblu și ne concentrăm pe prostiile detaliate, un nebun va veni cu interzicerea cactușilor de un anumit tip doar pentru că funcția lui într-un partid politic îi permite să facă acest lucru. Când a apărut planul de a construi Kaplický Octopus pe Letná, toată lumea a discutat despre asta de parcă ar fi fost ciudat, fără să observe că o intersecție cu mai multe niveluri creștea acolo ca o vaca. Se pare că toată acțiunea din jurul clădirii Bibliotecii Naționale nu putea fi decât o acoperire, avea menirea de a distrage atenția. Pentru că - după cum știm cu toții - Caracatița nu construiește până la urmă. A fost atât de distractiv. Dar probabil că intersecția va fi acolo, dacă tunelul Blanka nu se prăbușește complet.

Când le prezinți oamenilor problema cactușilor, indiferent dacă îi pot crește sau nu, le distragi atenția de la alte probleme grave. De exemplu, de la cele legate de medicină sau de funcționarea asistenței medicale în general, companiile de asigurări... Veți distrage atenția de la miezul problemelor. Se va decide dacă poți avea un cactus acasă. Cred că, în general, substanțele care ar putea beneficia cu adevărat de oameni sunt cele mai enervante. Ceea ce i-ar scoate din tot colosul farmaceutic, i-ar scoate din influența vrăjitorilor. Dintr-o dată, ne-am vindeca folosind substanțe naturale, datorită ingeniozității noastre. Pentru că un astfel de „pericol” chiar există aici, se organizează campanii împotriva acestor substanțe. Lobby-ul vrea să ne umplem cu ibuprofen, Ibalgin, pe care fiecare liceană îl are în poșetă în aceste zile. Dacă nu se simte bine în timpul menstruației, atunci taci și totul este în cea mai bună ordine. Cineva are senzația că este vorba în principal de a nu deveni oarecum sănătoși pe cont propriu. Ca să nu creștem acasă ceva care să ne ajute.

Când i-am întrebat pe băieții care cultivă cânepă tehnică de ce există o asemenea împingere împotriva ei, mi-au spus că este un concurent uriaș pentru ulei.
Putem face absolut totul din cânepă! Ulei, făină, frânghii, țesături, combustibili, lacuri, unguente, creme, materiale de construcție, izolație termică, brichete. Este un material universal, își găsește utilizare în industria alimentară, îmbrăcăminte, energie și construcții. Cânepa este un concurent direct al uleiului. De aceea, dezbatem despre el ca drog, dar principalul lucru este că nu se răspândește accidental. Dacă ar perturba hegemoniile stabilite...

Am auzit o discuție a dr. Greer la o conferință din Barcelona în iunie 2009. El a vorbit despre câți bani se fac în industria petrolului în fiecare an. Amintiți-vă numărul: patru sute de trilioane de euro! Dr. Greer este un medic generalist american care și-a petrecut întreaga viață luptând pentru extinderea informațiilor despre așa-numita energie liberă reprezentată de invențiile lui Nikola Tesla și alți oameni de știință. El a vorbit că a comunicat cu președinții Clinton și Obama, care fac eforturi pentru a divulga aceste informații. Acest doctor susține că din 1902 nu a mai trebuit ars nici un litru de ulei sau un kilogram de cărbune. Dispozitivele care ar face posibil acest lucru erau deja aici la acel moment. Greer demonstrează că 1600 de brevete de energie gratuită sunt acceptate în America și toate sunt supuse unui embargo de securitate națională, deoarece oficiul de brevete are dreptul de a îngheța anumite invenții. Le acceptă, le brevetează, dar nu le lasă să meargă mai departe. Greer spune că a văzut că există dispozitive cu energie liberă. El enumeră persoanele care au fost ucise din cauza asta, inclusiv chiar și directorul CIA, care a fost dispus să acceseze astfel de comunicări și să elibereze anumite informații – în cazul generatoarelor mici pentru case unifamiliale. A fost găsit mort cu două zile înainte de o întâlnire importantă.

Încă nu înțelegem cumva principiul de bază al lumii noastre manipulatoare, și anume că unii „oameni mai inteligenți” interzic ceva. Ne pun căști pe cap, ne pun cipuri în corp, ne vaccinează, ne ordonă să ne ocupăm de asta sau de asta, doar pentru ca cineva să nu iasă accidental din sistem. Asta nu li s-ar potrivi, este necesar ca o clasă restrânsă de oameni, proprietarii de corporații, ca toată lumea să măcine și să predea cel puțin cincizeci la sută din veniturile lor în impozite, asigurări și taxe. Jocul este clar, nu este nimic complicat.
Am văzut filmul Home care arată cum distrugem planeta.

Am „commercializat” totul și ni se pare normal. Ne-a lipsit sentimentul întregului. Nu înțelegem că atunci când vrem creștere economică ne crește datoria. Mă refer la creșterea economică așa cum este definită astăzi. Prin urmare, este logic ca datoriile să crească cel mai mult. Și pentru că nu vedem lumea în mod holistic, credem că este profitabil să jefuim Pământul. Astăzi, există țări precum Gabon ai căror reprezentanți spun: „Da, vom extrage copaci rari din pădure, dar vom tăia doar un copac pe an la hectar. Vom găsi o modalitate de a păstra întregul. Nu că am tăiat toți copacii frumoși pentru scaune, podele și grinzi. Sau că le topim...

„Nu trebuie să distrugem copacii frumoși atâta timp cât servesc scaunele, podelele și grinzile. Nu trebuie să avem scaune noi la fiecare șase luni. Este o prostie și o boală a minții noastre. Ne dorim lucruri de care nu avem nevoie. Ne lăsăm să ne spună de un masaj publicitar social că avem nevoie de lucruri inutile de care ne-am putea lipsi cu ușurință.
Din cauza acestei disfuncționalități a minții noastre, supraproducția uriașă poate funcționa la nesfârșit și totul va fi apărat de amenințarea șomajului. Până la urmă, mereu va fi cineva care îți va spune: „Păi, stai, ce ar face șomerii?” Eu răspund: „Ar face orice ar fi!” Curățeau strada, îngropau un șanț săpat, ajutau pe cineva.”

Am auzit așa ceva. Se presupune că un bărbat vorbește cu gorilele. El le cunoaște limbajul semnelor. I-a întrebat: „De ce folosiți unelte mult mai puțin decât cimpanzeii?” Iar gorila i-a răspuns: „Folosim unelte mai puțin pentru că sunt prea aproape de arme”.
Când gorila răspunde la asta, ne pune o oglindă. Ne vom vedea frica, pierderea vigilenței. Să vedem cât de proști suntem. Cuvântul „mut” însemna inițial „hrănit”. „Gâscă proastă” era „Gâscă îngrășată”. Prostia noastră stă în grăsimea noastră. Mai ales civilizația noastră face comerț cu orice. Și mai ales cu sufletele noastre. Idioții care și-au pierdut vigilența. Căci dacă gorila răspunde la asta, este culmea vigilenței. Pentru că se poate descurca fără unelte, poate face lucrurile de care are nevoie și nu știe de ce și-ar pune problema că toată lumea va ajunge să se bată cu acele ramuri. Eu cred acest incident pentru că știu, de exemplu, de la scriitoarea Anick de Souzenelle, că există triburi indigene pe planetă care stăpânesc metalurgia, dar nu o folosesc în mod deliberat. Ei spun că metalurgia este prea mult interferență cu corpul pământului. Că pot face unelte din piatră și os, și asta le este suficient. Și am văzut un film documentar despre boșmanii care tăiau un copac cu topoare de piatră. Am auzit că și astăzi în unele sate africane fierarul este un fel de călău, trăiește puțin pe margine ca o ființă deosebită.

În timpul proceselor metalurgice trebuie respectate reguli, obiceiuri și ritualuri de purificare foarte stricte. Așa că pot întreține ideea că gorilele nu folosesc instrumentele în mod conștient. La fel ca mayașii, nu au folosit roata, deși trebuie să o fi știut, dar din anumite motive nu au vrut să o folosească. Noi, flămânzi și neliniștiți, nu înțelegem întregul, începem să sapă în gene pentru că vrem să fim zeii părții noastre răsfățate de lume și facem șoareci artificiali. Vrăjitorii necruțători vor să împartă atomul, vor să se bage în codul genetic. Și de ce? Ce câștigăm? Să facem un șoarece artificial? Sau că vom împărți jumătate din glob într-un atom și că atunci nu vom avea unde să depozităm deșeurile? Că otrăvim toate apele subterane cu acid sulfuric ca să putem extrage uraniu? Vom dobândi un sentiment mai mare al importanței care ne orbește și mai mult? Cât de mult vrem să ne cultivăm neatenția?

Sursa - citat din carte: Jaroslav Dušek – DE LA MINE

Articole similare